belșug
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian bőség.
Noun
belșug n (plural belșuguri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | belșug | belșugul | belșuguri | belșugurile | |
| genitive-dative | belșug | belșugului | belșuguri | belșugurilor | |
| vocative | belșugule | belșugurilor | |||
Derived terms
- din belșug
- îmbelșuga
- îmbelșugare
- îmbelșugat