îmbrăcăminte

Romanian

Etymology

From the verb îmbrăca.

Noun

îmbrăcăminte f (plural îmbrăcăminți)

  1. clothing

Declension

Declension of îmbrăcăminte
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative îmbrăcăminte îmbrăcămintea îmbrăcăminți îmbrăcămințile
genitive-dative îmbrăcăminți îmbrăcăminții îmbrăcăminți îmbrăcăminților
vocative