împăcăciune

Romanian

Etymology

From împăca +‎ -ăciune.

Noun

împăcăciune f (plural împăcăciuni)

  1. reconciliation

Declension

Declension of împăcăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative împăcăciune împăcăciunea împăcăciuni împăcăciunile
genitive-dative împăcăciuni împăcăciunii împăcăciuni împăcăciunilor
vocative împăcăciune, împăcăciuneo împăcăciunilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.