împăca

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin *impācāre, from in +‎ pācāre (“make peaceful, pacify”); or, more likely, the îm- was added later within Romanian to an older form păca.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨm.pəˈka/
  • Audio:(file)
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: îm‧pă‧ca

Verb

a împăca (third-person singular present împacă, past participle împăcat, third-person subjunctive împace) 1st conjugation

  1. (reflexive or reciprocal) to make up, reconcile, conciliate, come to agreement [with cu]
  2. (reflexive or reciprocal, chiefly in the negative) be in good relations, coexist peacefully with someone [with cu]
  3. (reflexive) to make peace with, come to terms with [with cu]
  4. (transitive) to reconcile opposing parties
  5. (transitive) to placate, comfort, soothe
  6. (reflexive or reciprocal; dated) to agree to a monetary arrangement

Conjugation

    conjugation of împăca (first conjugation, no infix)
infinitive a împăca
gerund împăcând
past participle împăcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împac împaci împacă împăcăm împăcați împacă
imperfect împăcam împăcai împăca împăcam împăcați împăcau
simple perfect împăcai împăcași împăcă împăcarăm împăcarăți împăcară
pluperfect împăcasem împăcaseși împăcase împăcaserăm împăcaserăți împăcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împac să împaci să împace să împăcăm să împăcați să împace
imperative — tu — — voi —
affirmative împacă împăcați
negative nu împăca nu împăcați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.