împăciuitor

Romanian

Etymology

From împăciui +‎ -tor.

Adjective

împăciuitor m or n (feminine singular împăciuitoare, masculine plural împăciuitori, feminine and neuter plural împăciuitoare)

  1. conciliatory

Declension

Declension of împăciuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite împăciuitor împăciuitoare împăciuitori împăciuitoare
definite împăciuitorul împăciuitoarea împăciuitorii împăciuitoarele
genitive-
dative 		indefinite împăciuitor împăciuitoare împăciuitori împăciuitoare
definite împăciuitorului împăciuitoarei împăciuitorilor împăciuitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.