împăciui

Romanian

Etymology

From în- +‎ pace +‎ -ui.

Verb

a împăciui (third-person singular present împăciuiește, past participle împăciuit) 4th conjugation

  1. to pacify

Conjugation

    conjugation of împăciui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a împăciui
gerund împăciuind
past participle împăciuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împăciuiesc împăciuiești împăciuiește împăciuim împăciuiți împăciuiesc
imperfect împăciuiam împăciuiai împăciuia împăciuiam împăciuiați împăciuiau
simple perfect împăciuii împăciuiși împăciui împăciuirăm împăciuirăți împăciuiră
pluperfect împăciuisem împăciuiseși împăciuise împăciuiserăm împăciuiserăți împăciuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împăciuiesc să împăciuiești să împăciuiască să împăciuim să împăciuiți să împăciuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative împăciuiește împăciuiți
negative nu împăciui nu împăciuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.