împăciuit

Romanian

Etymology

Past participle of împăciui.

Adjective

împăciuit m or n (feminine singular împăciuită, masculine plural împăciuiți, feminine and neuter plural împăciuite)

  1. reconciled

Declension

Declension of împăciuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite împăciuit împăciuită împăciuiți împăciuite
definite împăciuitul împăciuita împăciuiții împăciuitele
genitive-
dative 		indefinite împăciuit împăciuite împăciuiți împăciuite
definite împăciuitului împăciuitei împăciuiților împăciuitelor

Verb

împăciuit (past participle of împăciui)

  1. past participle of împăciui
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.