împăciuitorist

Romanian

Etymology

From împăciuitor +‎ -ist.

Adjective

împăciuitorist m or n (feminine singular împăciuitoristă, masculine plural împăciuitoriști, feminine and neuter plural împăciuitoriste)

  1. appeasing

Declension

Declension of împăciuitorist
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite împăciuitorist împăciuitoristă împăciuitoriști împăciuitoriste
definite împăciuitoristul împăciuitorista împăciuitoriștii împăciuitoristele
genitive-
dative
indefinite împăciuitorist împăciuitoriste împăciuitoriști împăciuitoriste
definite împăciuitoristului împăciuitoristei împăciuitoriștilor împăciuitoristelor