împricina
Romanian
Etymology
Verb
a împricina (third-person singular present împricinează, past participle împricinat) 1st conjugation
- to sue
Conjugation
conjugation of împricina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împricina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împricinând | ||||||
| past participle | împricinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împricinez | împricinezi | împricinează | împricinăm | împricinați | împricinează | |
| imperfect | împricinam | împricinai | împricina | împricinam | împricinați | împricinau | |
| simple perfect | împricinai | împricinași | împricină | împricinarăm | împricinarăți | împricinară | |
| pluperfect | împricinasem | împricinaseși | împricinase | împricinaserăm | împricinaserăți | împricinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împricinez | să împricinezi | să împricineze | să împricinăm | să împricinați | să împricineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împricinează | împricinați | |||||
| negative | nu împricina | nu împricinați | |||||
References
- împricina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN