împuțina

Romanian

Etymology

From în- +‎ puțin.

Verb

a împuțina (third-person singular present împuținează, past participle împuținat) 1st conjugation

  1. to diminish

Conjugation

    conjugation of împuțina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a împuțina
gerund împuținând
past participle împuținat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împuținez împuținezi împuținează împuținăm împuținați împuținează
imperfect împuținam împuținai împuțina împuținam împuținați împuținau
simple perfect împuținai împuținași împuțină împuținarăm împuținarăți împuținară
pluperfect împuținasem împuținaseși împuținase împuținaserăm împuținaserăți împuținaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împuținez să împuținezi să împuțineze să împuținăm să împuținați să împuțineze
imperative — tu — — voi —
affirmative împuținează împuținați
negative nu împuțina nu împuținați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.