înșuruba

Romanian

Etymology

From în- +‎ șurub +‎ -a.

Verb

a înșuruba (third-person singular present înșurubează, past participle înșurubat) 1st conjugation

  1. to screw
    Antonym: deșuruba

Conjugation

    conjugation of înșuruba (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înșuruba
gerund înșurubând
past participle înșurubat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înșurubez înșurubezi înșurubează înșurubăm înșurubați înșurubează
imperfect înșurubam înșurubai înșuruba înșurubam înșurubați înșurubau
simple perfect înșurubai înșurubași înșurubă înșurubarăm înșurubarăți înșurubară
pluperfect înșurubasem înșurubaseși înșurubase înșurubaserăm înșurubaserăți înșurubaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înșurubez să înșurubezi să înșurubeze să înșurubăm să înșurubați să înșurubeze
imperative — tu — — voi —
affirmative înșurubează înșurubați
negative nu înșuruba nu înșurubați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.