șurub
Romanian
Etymology
Borrowed from German Schraube, through a dialectal form Schrube.
Noun
șurub n (plural șuruburi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șurub | șurubul | șuruburi | șuruburile | |
| genitive-dative | șurub | șurubului | șuruburi | șuruburilor | |
| vocative | șurubule | șuruburilor | |||
Related terms
- înșuruba
- înșurubabil
- înșurubant
- înșurubare
- înșurubat
- înșurubător
- șurubar
- șurubărie
- șurubui
- șurubuit
See also
- bolț n