încolți

Romanian

Etymology

From în- +‎ colț +‎ -i.

Verb

a încolți (third-person singular present încolțește, past participle încolțit) 4th conjugation

  1. to sprout
  2. to surround

Conjugation

    conjugation of încolți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a încolți
gerund încolțind
past participle încolțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încolțesc încolțești încolțește încolțim încolțiți încolțesc
imperfect încolțeam încolțeai încolțea încolțeam încolțeați încolțeau
simple perfect încolții încolțiși încolți încolțirăm încolțirăți încolțiră
pluperfect încolțisem încolțiseși încolțise încolțiserăm încolțiserăți încolțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încolțesc să încolțești să încolțească să încolțim să încolțiți să încolțească
imperative — tu — — voi —
affirmative încolțește încolțiți
negative nu încolți nu încolțiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.