încrezătură
Romanian
Etymology
Noun
încrezătură f (plural încrezături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încrezătură | încrezătura | încrezături | încrezăturile | |
| genitive-dative | încrezături | încrezăturii | încrezături | încrezăturilor | |
| vocative | încrezătură, încrezăturo | încrezăturilor | |||
References
- încrezătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN