încura

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *incurrāre, from Latin incurrō, incurrere, from currō.

Verb

a încura (third-person singular present încură, past participle încurat) 1st conjugation (archaic, regional)

  1. to drive, goad (a horse); to chase away
  2. (of horses) to start running fast

Conjugation

    conjugation of încura (first conjugation, no infix)
infinitive a încura
gerund încurând
past participle încurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încur încuri încură încurăm încurați încură
imperfect încuram încurai încura încuram încurați încurau
simple perfect încurai încurași încură încurarăm încurarăți încurară
pluperfect încurasem încuraseși încurase încuraserăm încuraserăți încuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încur să încuri să încure să încurăm să încurați să încure
imperative — tu — — voi —
affirmative încură încurați
negative nu încura nu încurați

Synonyms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.