înghionti

Romanian

Etymology

From în- +‎ ghionti.

Verb

a înghionti (third-person singular present înghiontește, past participle înghiontit) 4th conjugation

  1. to nudge

Conjugation

    conjugation of înghionti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înghionti
gerund înghiontind
past participle înghiontit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înghiontesc înghiontești înghiontește înghiontim înghiontiți înghiontesc
imperfect înghionteam înghionteai înghiontea înghionteam înghionteați înghionteau
simple perfect înghiontii înghiontiși înghionti înghiontirăm înghiontirăți înghiontiră
pluperfect înghiontisem înghiontiseși înghiontise înghiontiserăm înghiontiserăți înghiontiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înghiontesc să înghiontești să înghiontească să înghiontim să înghiontiți să înghiontească
imperative — tu — — voi —
affirmative înghiontește înghiontiți
negative nu înghionti nu înghiontiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.