înhuma

See also: inhuma, inhumá, and inhumà

Romanian

Etymology

Borrowed from French inhumer.

Verb

a înhuma (third-person singular present înhumează, past participle înhumat) 1st conjugation

  1. (literary) to bury
    Synonyms: îngropa, înmormânta

Conjugation

    conjugation of înhuma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înhuma
gerund înhumând
past participle înhumat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înhumez înhumezi înhumează înhumăm înhumați înhumează
imperfect înhumam înhumai înhuma înhumam înhumați înhumau
simple perfect înhumai înhumași înhumă înhumarăm înhumarăți înhumară
pluperfect înhumasem înhumaseși înhumase înhumaserăm înhumaserăți înhumaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înhumez să înhumezi să înhumeze să înhumăm să înhumați să înhumeze
imperative — tu — — voi —
affirmative înhumează înhumați
negative nu înhuma nu înhumați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.