înlănțui

Romanian

Etymology

From în- +‎ lanț +‎ -ui.

Verb

a înlănțui (third-person singular present înlănțuie, past participle înlănțuit) 4th conjugation

  1. to concatenate

Conjugation

    conjugation of înlănțui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a înlănțui
gerund înlănțuind
past participle înlănțuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înlănțui înlănțui înlănțuie înlănțuim înlănțuiți înlănțuie
imperfect înlănțuiam înlănțuiai înlănțuia înlănțuiam înlănțuiați înlănțuiau
simple perfect înlănțuii înlănțuiși înlănțui înlănțuirăm înlănțuirăți înlănțuiră
pluperfect înlănțuisem înlănțuiseși înlănțuise înlănțuiserăm înlănțuiserăți înlănțuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înlănțui să înlănțui să înlănțuie să înlănțuim să înlănțuiți să înlănțuie
imperative — tu — — voi —
affirmative înlănțuie înlănțuiți
negative nu înlănțui nu înlănțuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.