înmiresma

Romanian

Etymology

From în- +‎ mireasmă.

Verb

a înmiresma (third-person singular present înmiresmează, past participle înmiresmat) 1st conjugation

  1. to perfume, to become scented

Conjugation

    conjugation of înmiresma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înmiresma
gerund înmiresmând
past participle înmiresmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înmiresmez înmiresmezi înmiresmează înmiresmăm înmiresmați înmiresmează
imperfect înmiresmam înmiresmai înmiresma înmiresmam înmiresmați înmiresmau
simple perfect înmiresmai înmiresmași înmiresmă înmiresmarăm înmiresmarăți înmiresmară
pluperfect înmiresmasem înmiresmaseși înmiresmase înmiresmaserăm înmiresmaserăți înmiresmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înmiresmez să înmiresmezi să înmiresmeze să înmiresmăm să înmiresmați să înmiresmeze
imperative — tu — — voi —
affirmative înmiresmează înmiresmați
negative nu înmiresma nu înmiresmați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.