înnebuni

Romanian

Etymology

From în- +‎ nebun (“insane”) +‎ -i.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.ne.buˈni/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: în‧ne‧bu‧ni

Verb

a înnebuni (third-person singular present înnebunește, past participle înnebunit) 4th conjugation

  1. (intransitive) to go mad
  2. (transitive, figurative) to drive crazy

Conjugation

    conjugation of înnebuni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înnebuni
gerund înnebunind
past participle înnebunit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înnebunesc înnebunești înnebunește înnebunim înnebuniți înnebunesc
imperfect înnebuneam înnebuneai înnebunea înnebuneam înnebuneați înnebuneau
simple perfect înnebunii înnebuniși înnebuni înnebunirăm înnebunirăți înnebuniră
pluperfect înnebunisem înnebuniseși înnebunise înnebuniserăm înnebuniserăți înnebuniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înnebunesc să înnebunești să înnebunească să înnebunim să înnebuniți să înnebunească
imperative — tu — — voi —
affirmative înnebunește înnebuniți
negative nu înnebuni nu înnebuniți

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.