înnebunitor

Romanian

Etymology

From înnebuni +‎ -tor.

Adjective

înnebunitor m or n (feminine singular înnebunitoare, masculine plural înnebunitori, feminine and neuter plural înnebunitoare)

  1. mind-boggling

Declension

Declension of înnebunitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite înnebunitor înnebunitoare înnebunitori înnebunitoare
definite înnebunitorul înnebunitoarea înnebunitorii înnebunitoarele
genitive-
dative 		indefinite înnebunitor înnebunitoare înnebunitori înnebunitoare
definite înnebunitorului înnebunitoarei înnebunitorilor înnebunitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.