înnoi

Romanian

Etymology

From nou.

Verb

a înnoi (third-person singular present înnoiește, past participle înnoit) 4th conjugation

  1. to renew
    Synonym: reînnoi

Conjugation

    conjugation of înnoi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înnoi
gerund înnoind
past participle înnoit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înnoiesc înnoiești înnoiește înnoim înnoiți înnoiesc
imperfect înnoiam înnoiai înnoia înnoiam înnoiați înnoiau
simple perfect înnoii înnoiși înnoi înnoirăm înnoirăți înnoiră
pluperfect înnoisem înnoiseși înnoise înnoiserăm înnoiserăți înnoiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înnoiesc să înnoiești să înnoiască să înnoim să înnoiți să înnoiască
imperative — tu — — voi —
affirmative înnoiește înnoiți
negative nu înnoi nu înnoiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.