înscăuna

Romanian

Etymology

From în- +‎ scaun.

Verb

a înscăuna (third-person singular present înscăunează, past participle înscăunat) 1st conjugation

  1. to enthrone

Conjugation

    conjugation of înscăuna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înscăuna
gerund înscăunând
past participle înscăunat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înscăunez înscăunezi înscăunează înscăunăm înscăunați înscăunează
imperfect înscăunam înscăunai înscăuna înscăunam înscăunați înscăunau
simple perfect înscăunai înscăunași înscăună înscăunarăm înscăunarăți înscăunară
pluperfect înscăunasem înscăunaseși înscăunase înscăunaserăm înscăunaserăți înscăunaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înscăunez să înscăunezi să înscăuneze să înscăunăm să înscăunați să înscăuneze
imperative — tu — — voi —
affirmative înscăunează înscăunați
negative nu înscăuna nu înscăunați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.