înspăimântare
Romanian
Etymology
From înspăimânta + -re.
Noun
înspăimântare f (plural nspăimântări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înspăimântare | înspăimântarea | nspăimântări | nspăimântările | |
| genitive-dative | nspăimântări | nspăimântării | nspăimântări | nspăimântărilor | |
| vocative | înspăimântare, înspăimântareo | nspăimântărilor | |||