întemnița

Romanian

Etymology

From în- +‎ temniță.

Verb

a întemnița (third-person singular present întemnițează, past participle întemnițat) 1st conjugation

  1. to imprison

Conjugation

    conjugation of întemnița (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a întemnița
gerund întemnițând
past participle întemnițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întemnițez întemnițezi întemnițează întemnițăm întemnițați întemnițează
imperfect întemnițam întemnițai întemnița întemnițam întemnițați întemnițau
simple perfect întemnițai întemnițași întemniță întemnițarăm întemnițarăți întemnițară
pluperfect întemnițasem întemnițaseși întemnițase întemnițaserăm întemnițaserăți întemnițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întemnițez să întemnițezi să întemnițeze să întemnițăm să întemnițați să întemnițeze
imperative — tu — — voi —
affirmative întemnițează întemnițați
negative nu întemnița nu întemnițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.