întinăciune

Romanian

Etymology

From întina +‎ -ăciune.

Noun

întinăciune f (plural întinăciuni)

  1. (obsolete) defilement

Declension

Declension of întinăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întinăciune întinăciunea întinăciuni întinăciunile
genitive-dative întinăciuni întinăciunii întinăciuni întinăciunilor
vocative întinăciune, întinăciuneo întinăciunilor

References

  • întinăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.