întortăciune

Romanian

Etymology

From întort +‎ -ăciune.

Noun

întortăciune f (plural întortăciuni)

  1. (obsolete) stubbornness
    Synonym: încăpățânare

Declension

Declension of întortăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întortăciune întortăciunea întortăciuni întortăciunile
genitive-dative întortăciuni întortăciunii întortăciuni întortăciunilor
vocative întortăciune, întortăciuneo întortăciunilor

References

  • întortăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.