întrerupere
Romanian
Etymology
Noun
întrerupere f (plural întreruperi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | întrerupere | întreruperea | întreruperi | întreruperile | |
| genitive-dative | întreruperi | întreruperii | întreruperi | întreruperilor | |
| vocative | întrerupere, întrerupereo | întreruperilor | |||