întrupurăciune

Romanian

Etymology

From întrupura +‎ -ăciune.

Noun

întrupurăciune f (plural întrupurăciuni)

  1. (obsolete) incarnation
    Synonym: întrupare

Declension

Declension of întrupurăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întrupurăciune întrupurăciunea întrupurăciuni întrupurăciunile
genitive-dative întrupurăciuni întrupurăciunii întrupurăciuni întrupurăciunilor
vocative întrupurăciune, întrupurăciuneo întrupurăciunilor

References

  • întrupurăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.