învingător

Romanian

Etymology

From învinge +‎ -tor.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌɨn.viŋ.ɡəˈtor/

Adjective

învingător m or n (feminine singular învingătoare, masculine plural învingători, feminine and neuter plural învingătoare)

  1. winning
  2. defeating, vanquishing

Declension

Declension of învingător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite învingător învingătoare învingători învingătoare
definite învingătorul învingătoarea învingătorii învingătoarele
genitive-
dative 		indefinite învingător învingătoare învingători învingătoare
definite învingătorului învingătoarei învingătorilor învingătoarelor

Noun

învingător m (plural învingători)

  1. victor, winner (in a fight or contest)
  2. vanquisher, conqueror, defeater

Declension

Declension of învingător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative învingător învingătorul învingători învingătorii
genitive-dative învingător învingătorului învingători învingătorilor
vocative învingătorule învingătorilor

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.