învinovăți

Romanian

Etymology

From în- +‎ vinovat.

Verb

a învinovăți (third-person singular present învinovățește, past participle învinovățit) 4th conjugation

  1. to blame

Conjugation

    conjugation of învinovăți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a învinovăți
gerund învinovățind
past participle învinovățit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învinovățesc învinovățești învinovățește învinovățim învinovățiți învinovățesc
imperfect învinovățeam învinovățeai învinovățea învinovățeam învinovățeați învinovățeau
simple perfect învinovății învinovățiși învinovăți învinovățirăm învinovățirăți învinovățiră
pluperfect învinovățisem învinovățiseși învinovățise învinovățiserăm învinovățiserăți învinovățiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învinovățesc să învinovățești să învinovățească să învinovățim să învinovățiți să învinovățească
imperative — tu — — voi —
affirmative învinovățește învinovățiți
negative nu învinovăți nu învinovățiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.