învinovățire
Romanian
Etymology
From învinovăți + -re.
Noun
învinovățire f (plural învinovățiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | învinovățire | învinovățirea | învinovățiri | învinovățirile | |
| genitive-dative | învinovățiri | învinovățirii | învinovățiri | învinovățirilor | |
| vocative | învinovățire, învinovățireo | învinovățirilor | |||