învrăjbi

Romanian

Etymology

From în- +‎ vrajbă.

Verb

a învrăjbi (third-person singular present învrăjbește, past participle învrăjbit) 4th conjugation

  1. to hostilize

Conjugation

    conjugation of învrăjbi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a învrăjbi
gerund învrăjbind
past participle învrăjbit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învrăjbesc învrăjbești învrăjbește învrăjbim învrăjbiți învrăjbesc
imperfect învrăjbeam învrăjbeai învrăjbea învrăjbeam învrăjbeați învrăjbeau
simple perfect învrăjbii învrăjbiși învrăjbi învrăjbirăm învrăjbirăți învrăjbiră
pluperfect învrăjbisem învrăjbiseși învrăjbise învrăjbiserăm învrăjbiserăți învrăjbiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învrăjbesc să învrăjbești să învrăjbească să învrăjbim să învrăjbiți să învrăjbească
imperative — tu — — voi —
affirmative învrăjbește învrăjbiți
negative nu învrăjbi nu învrăjbiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.