șănțui

Romanian

Etymology

From șanț +‎ -ui.

Verb

a șănțui (third-person singular present șănțuiește, past participle șănțuit) 4th conjugation

  1. to dig a ditch

Conjugation

    conjugation of șănțui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șănțui
gerund șănțuind
past participle șănțuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șănțuiesc șănțuiești șănțuiește șănțuim șănțuiți șănțuiesc
imperfect șănțuiam șănțuiai șănțuia șănțuiam șănțuiați șănțuiau
simple perfect șănțuii șănțuiși șănțui șănțuirăm șănțuirăți șănțuiră
pluperfect șănțuisem șănțuiseși șănțuise șănțuiserăm șănțuiserăți șănțuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șănțuiesc să șănțuiești să șănțuiască să șănțuim să șănțuiți să șănțuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative șănțuiește șănțuiți
negative nu șănțui nu șănțuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.