șănțuit

Romanian

Etymology

Past participle of șănțui.

Adjective

șănțuit m or n (feminine singular șănțuită, masculine plural șănțuiți, feminine and neuter plural șănțuite)

  1. having ditches, grooves

Declension

Declension of șănțuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite șănțuit șănțuită șănțuiți șănțuite
definite șănțuitul șănțuita șănțuiții șănțuitele
genitive-
dative 		indefinite șănțuit șănțuite șănțuiți șănțuite
definite șănțuitului șănțuitei șănțuiților șănțuitelor

Verb

șănțuit (past participle of șănțui)

  1. past participle of șănțui
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.