șoca

See also: soca

Romanian

Etymology

Borrowed from French choquer.

Verb

a șoca (third-person singular present șochează, past participle șocat) 1st conjugation

  1. to shock

Conjugation

    conjugation of șoca (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a șoca
gerund șocând
past participle șocat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șochez șochezi șochează șocăm șocați șochează
imperfect șocam șocai șoca șocam șocați șocau
simple perfect șocai șocași șocă șocarăm șocarăți șocară
pluperfect șocasem șocaseși șocase șocaserăm șocaserăți șocaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șochez să șochezi să șocheze să șocăm să șocați să șocheze
imperative — tu — — voi —
affirmative șochează șocați
negative nu șoca nu șocați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.