șpagă
Romanian
Etymology 1
Borrowed from Russian шпага (špaga), from Polish szpada, szpaga, from Italian spada (“sword”), from Latin spatha (“sword”), from Ancient Greek σπάθη (spáthē, “broad blade”). Doublet of spadă and spată.
Noun
șpagă f (plural șpăgi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șpagă | șpaga | șpăgi | șpăgile | |
| genitive-dative | șpăgi | șpăgii | șpăgi | șpăgilor | |
| vocative | șpagă, șpago | șpăgilor | |||
Etymology 2
Borrowed from Albanian shpagë (“compensation, payment to end a blood feud”), from Italian paga (“payment”).
Noun
șpagă f (plural șpăgi)
- (colloquial) bribe
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șpagă | șpaga | șpăgi | șpăgile | |
| genitive-dative | șpăgi | șpăgii | șpăgi | șpăgilor | |
| vocative | șpagă, șpago | șpăgilor | |||