șperțui

Romanian

Etymology

From șperț +‎ -ui.

Verb

a șperțui (third-person singular present șperțuiește, past participle șperțuit) 4th conjugation

  1. to bribe

Conjugation

    conjugation of șperțui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șperțui
gerund șperțuind
past participle șperțuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șperțuiesc șperțuiești șperțuiește șperțuim șperțuiți șperțuiesc
imperfect șperțuiam șperțuiai șperțuia șperțuiam șperțuiați șperțuiau
simple perfect șperțuii șperțuiși șperțui șperțuirăm șperțuirăți șperțuiră
pluperfect șperțuisem șperțuiseși șperțuise șperțuiserăm șperțuiserăți șperțuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șperțuiesc să șperțuiești să șperțuiască să șperțuim să șperțuiți să șperțuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative șperțuiește șperțuiți
negative nu șperțui nu șperțuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.