ștampila

Romanian

Etymology

From ștampilă.

Verb

a ștampila (third-person singular present ștampilează, past participle ștampilat) 1st conjugation

  1. to stamp

Conjugation

    conjugation of ștampila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ștampila
gerund ștampilând
past participle ștampilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ștampilez ștampilezi ștampilează ștampilăm ștampilați ștampilează
imperfect ștampilam ștampilai ștampila ștampilam ștampilați ștampilau
simple perfect ștampilai ștampilași ștampilă ștampilarăm ștampilarăți ștampilară
pluperfect ștampilasem ștampilaseși ștampilase ștampilaserăm ștampilaserăți ștampilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ștampilez să ștampilezi să ștampileze să ștampilăm să ștampilați să ștampileze
imperative — tu — — voi —
affirmative ștampilează ștampilați
negative nu ștampila nu ștampilați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.