șumar
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian šumar.
Noun
șumar m (plural șumari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șumar | șumarul | șumari | șumarii | |
| genitive-dative | șumar | șumarului | șumari | șumarilor | |
| vocative | șumarule | șumarilor | |||