διανόηση
Greek
Noun
διανόηση • (dianóisi) f (uncountable)
Declension
| singular | |
|---|---|
| nominative | διανόηση (dianóisi) |
| genitive | διανόησης (dianóisis) |
| accusative | διανόηση (dianóisi) |
| vocative | διανόηση (dianóisi) |
Older or formal genitive singular: διανοήσεως (dianoḯseos)
Synonyms
- ιντελιγκέντσια f (inteligkéntsia)