δυνατώτατον

Ancient Greek

Pronunciation

 

Adjective

δῠνᾰτώτᾰτον • (dŭnătṓtăton)

  1. inflection of δῠνᾰτώτᾰτος (dŭnătṓtătos):
    1. neuter nominative/accusative/vocative singular
    2. masculine accusative singular