ναιεταόντων

Ancient Greek

Pronunciation

 

Verb

ναιετᾰόντων • (naietăóntōn)

  1. third-person plural present active imperative of ναιετάω (naietáō)

Participle

ναιετᾰόντων • (naietăóntōn)

  1. masculine/neuter genitive plural of ναιετάων (naietáōn)