ναῖον

Ancient Greek

Pronunciation

 

Participle

ναῖον • (naîon)

  1. neuter nominative/accusative/vocative singular of ναίων (naíōn)

Verb

ναῖον • (naîon)

  1. (Epic) first-person singular/third-person plural imperfect active indicative unaugmented of ναίω (naíō)