παλλακῖνος

Ancient Greek

Etymology

From πᾰλλᾰκή (păllăkḗ, concubine) +‎ -ῖνος (-înos).

Pronunciation

 

Noun

πᾰλλᾰκῖνος • (păllăkînosm (genitive πᾰλλᾰκῑ́νου); second declension

  1. son by a concubine

Inflection

Further reading