սարտչիմ

Old Armenian

Etymology

Root +‎ -չ- (-čʻ-).

Verb

սարտչիմ • (sartčʻim)  (aorist indicative սարտեայ)

  1. alternative form of սարտնում (sartnum)

Conjugation

mediopassive
infinitive սարտչել, սարտչիլ* (sartčʻel, sartčʻil*) participle սարտուցեալ (sartucʻeal)
causative սարտուցանեմ (sartucʻanem) aorist stem սարտե- (sarte-)
singular plural
1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative
present սարտչիմ (sartčʻim) սարտչիս (sartčʻis) սարտչի (sartčʻi) սարտչիմք (sartčʻimkʻ) սարտչիք (sartčʻikʻ) սարտչին (sartčʻin)
imperfect սարտչէի (sartčʻēi) սարտչէիր (sartčʻēir) սարտչէր, սարտչիւր (sartčʻēr, sartčʻiwr) սարտչէաք (sartčʻēakʻ) սարտչէիք (sartčʻēikʻ) սարտչէին (sartčʻēin)
aorist սարտեայ (sarteay) սարտեար (sartear) սարտեաւ (sarteaw) սարտեաք (sarteakʻ) սարտեայք (sarteaykʻ) սարտեան (sartean)
subjunctive
present սարտչիցիմ (sartčʻicʻim) սարտչիցիս (sartčʻicʻis) սարտչիցի (sartčʻicʻi) սարտչիցիմք (sartčʻicʻimkʻ) սարտչիցիք (sartčʻicʻikʻ) սարտչիցին (sartčʻicʻin)
aorist սարտեայց (sarteaycʻ) սարտիցես (sarticʻes) սարտիցէ (sarticʻē) սարտիցուք (sarticʻukʻ) սարտիջիք (sartiǰikʻ) սարտիցեն (sarticʻen)
imperatives
imperative սարտի՛ր (sartír) սարտերո՛ւք (sarterúkʻ)
cohortative սարտիջի՛ր (sartiǰír) սարտիջի՛ք (sartiǰíkʻ)
prohibitive մի՛ սարտչիր (mí sartčʻir) մի՛ սարտչիք (mí sartčʻikʻ)
  • post-classical