إيراث
Arabic
Noun
إِيرَاث • (ʔīrāṯ) m
- verbal noun of أَوْرَثَ (ʔawraṯa) (form IV)
Declension
| singular | basic singular triptote | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | إِيرَاث ʔīrāṯ |
الْإِيرَاث al-ʔīrāṯ |
إِيرَاث ʔīrāṯ |
| nominative | إِيرَاثٌ ʔīrāṯun |
الْإِيرَاثُ al-ʔīrāṯu |
إِيرَاثُ ʔīrāṯu |
| accusative | إِيرَاثًا ʔīrāṯan |
الْإِيرَاثَ al-ʔīrāṯa |
إِيرَاثَ ʔīrāṯa |
| genitive | إِيرَاثٍ ʔīrāṯin |
الْإِيرَاثِ al-ʔīrāṯi |
إِيرَاثِ ʔīrāṯi |