absentat
See also: absentât
Latin
Verb
absentat
- third-person singular present active indicative of absentō
Romanian
Etymology
Past participle of absenta.
Adjective
absentat m or n (feminine singular absentată, masculine plural absentați, feminine and neuter plural absentate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | absentat | absentată | absentați | absentate | |||
| definite | absentatul | absentata | absentații | absentatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | absentat | absentate | absentați | absentate | |||
| definite | absentatului | absentatei | absentaților | absentatelor | ||||
Verb
absentat (past participle of absenta)
- past participle of absenta