absolvit
Latin
Verb
absolvit
- third-person singular present/perfect active indicative of absolvÅ
Romanian
Etymology
Past participle of absolvi.
Noun
absolvit n (plural absolvituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | absolvit | absolvitul | absolvituri | absolviturile | |
| genitive-dative | absolvit | absolvitului | absolvituri | absolviturilor | |
| vocative | absolvitule | absolviturilor | |||
Verb
absolvit (past participle of absolvi)
- past participle of absolvi