acolisitură

Romanian

Etymology

From acolisi +‎ -tură. First attested in 1648.

Noun

acolisitură f (plural acolisituri)

  1. (obsolete) insistence

Declension

Declension of acolisitură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative acolisitură acolisitura acolisituri acolisiturile
genitive-dative acolisituri acolisiturii acolisituri acolisiturilor
vocative acolisitură, acolisituro acolisiturilor

References

  • acolisitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.